mămăliga NU explodează fără semnal extern prealabil

 Ala Rromnaika bre, mamaliga ku kafe 

Dumnezeule , dacă exiști

"Doamne, ocolește-i pe români" !

NU un muzeu al holocaustului ci un muzeu al Omeniei Românești

 Dragă domnule profesor,

 Ca deobicei  găsesc în tot ce scrieți, ideea dreptă și curată de a spune adevărul și a ne apăra neamul.

 Eu i-aș spune acelui Muzeu al Holocaustului, atât de dorit, impus absurd și neavenit, Muzeul Omeniei Românești. Fiți convins că acest ambasador american cunoaște foarte bine realtățile, dar cum toate cele ce ne privesc vin fără nici o tăgadă de la Ierusalim și și el nu face altceva decât să asculte. Las la o parte că și el fiind de aceiași etnie cu vajnici doritori de muzee în toată lumea, este bine informat și cunoaște realitatea, dar din alt punct de vedere.

 Deci pe frontispiciul acestui muzeu al Omeniei eu aș grava cuvintele lui Simon Peretz, fost prim ministru al Izraelului  la vizita făcută în România, apoi aș adâuga declarațiile  sef rabinului Clujului Mosez Karmily Weinberger  făcute la vizita oficială  în Cluj, alături de oficialitățile Clujului la Mormântul profesorului Emil Hațieganu.sau la Institutul  de istorie N. Iorga în 1988. Nu aș omite cuvintele elogioase adresate lui Raoul Șorban când i s-a acordat titlul Drepți între popoare la Vad Yasem.

  Pe un panou foarte vizibil, aș expune recensământul din 1939 pe regiuni a întregii populații evreiești din România și exact numărul de evrei existenți după pierderea Basarabiei, Bucovina de Nord, o bună parte din Ardeal și Cadrilater. În felul acesta lesne s-ar putea  cunoaște situația evreilor la 31.XII 1940..

 Ca să nu fie uitați cei care au descoperit holocaustul din România le-aș expune numele și faptele ilustre la loc de mare silă și scârbă i-aș enumera pe Moses Rozem, părintele descoperiri  holocaustului, Radu Ioanid, Wexler, Al Florian, Tismăneanu și toată cloaca lor. În opoziția acestei mizerii, aș enumera nume ca Fielderman, Șafran, Weinberger, Cajal, Rizea și încă mulți alții. Nu l-aș uita pe ambasadorul Elveției în România Rene de Weck, cel care a tranzacționat cu mult succes cu englejii și turci. problema exodului din România spre Izrael.

 La loc vizibil ar trebuie expusă poza vasului Struma cu  adevărul scufundării lui, submarinul rusesc a fost găsit printre epavele din Marea Neagră și comandantul lui a relatat adevărul.  Apoi lista tuturor vaselor plecate din porturile românești spre Izrael, precum și extraordinara reușită pentru cele patru vase pornite din portul Odesa cu  peste cei o mie așa numiți orfani de război, copii până la zece ani cărora  în retragerea din 1941 nu li s-a permis emigrarea cu părinți.

 Și aș încheia cu rememorarea cuvintelor lui Al. Șafran spuse în forumul suprem românesc, Bunul și  dragului Popor Român. Lumea și-a pierdut umanitatea, la fel și iubirea creștinesască a aproapelui, Poporul Român s-a străduit în schimb să-și salveze credința în omenie.

  V-am scris, rememorând, normal, o mică parte din lucruri bine știute cunoscute și perfect adevărate, dar voit lăsate în umbra uitării. Sunteți un fel de ultim apărător al credinței și speranței spre adevăr. Dar în același timp un mare luptător cu morile de vânt.

 Numai adevărul lor contează și un oarecare ambasador știe bine lecția asata.

Șerban Alexianu, fiul lui George Alexianu

The Heritage by Rudyard Kipling

Our Fathers in a wondrous age,
Ere yet the Earth was small,
Ensured to us an heritage,
And doubted not at all
That we, the children of their heart,
Which then did beat so high,
In later time should play like part
For our posterity.

A thousand years they steadfast built,
To ‘vantage us and ours,
The Walls that were a world’s despair,
The sea-constraining Towers:
Yet in their midmost pride they knew,
And unto Kings made known,
Not all from these their strength they drew,
Their faith from brass and stone.

Youth’s passion, manhood’s fierce intent,
With age’s judgment wise,
They spent, and counted not they spent,
At daily sacrifice.

Not lambs alone nor purchased doves
Or tithe of trader’s gold –
Their lives most dear, their dearer loves,
They offered up of old.

Refraining e’en from lawful things,
They bowed the neck to bear
The unadorned yoke that brings
Stark toil and sternest care.
Wherefore through them is Freedom sure;
Wherefore through them we stand,
From all but sloth and pride secure,
In a delightsome land.

Then, fretful, murmur not they gave
So great a charge to keep,
Nor dream that awestruck Time shall save
Their labor while we sleep.
Dear-bought and clear, a thousand year,
Our fathers’ title runs.
Make we likewise their sacrifice,

Defrauding not our sons. 

Anticonstituţionala Lege 217/2015

http://www.art-emis.ro/jurnalistica/3211-anticonstitutionala-lege-217-2015.html

Fără dezbateri publice, fără dezbateri parlamentare, fără să-şi amintească o clipă de Constituţia României pe care a jurat credinţă poporului român, Klaus Johannis, ca cel mai umil funcţionăraş de Bruxelles, a promulgat o lege profund antidemocratică, anticonstituţională ce limitează libertăţile cetăţenilor români la fel sau chiar mai abuziv decât sub dictatura comunistă. Aplicarea unei astfel de legi va duce la perturbări şi consecinţe negative în societatea românească pentru că încalcă flagrant drepturile esenţiale a fiecărui cetăţean prevăzute în Constituţie şi în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului - ONU 1948, în efect şi în prezent. Fosta Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului 31/2002, la rândul ei profund anti cetăţenească, motivată să prevină şi combată infracţiunile de genocid contra umanităţi, acum lărgită şi îndesată cu pedepse, a devenit Legea 217/2015. Întâi, e o mare ruşine o asemenea lege în lumea secolului al XXI-lea! Al doilea, nu era nici o urgenţă pentru că nu erau semne de vreun genocid în România atunci, cum nu sunt nici acum! Al treilea „genocid contra umanităţii" e un pleonasm ce demonstrează gradul de cultură al guvernului de atunci şi a lui Klaus Johannis de acum. DEx: Genocid - crimă comisă cu intenţia de a distruge un grup uman, naţional, etnic. Unde e crima comisă, cine a fost grupul cu asemenea intenţii înfăptuite, Herr Klaus? Ah, preventiv? Păi, dacă începeţi să promulgaţi legi de prevenire, azi mâine ne treceţi la alimentaţia raţională, pe cartele precum Ceauşescu, să preveniţi indigestiile şi obezitatea, diabetul şi guta. Legea 217/2015 o ţine înainte cu „genocidul contra umanităţii", o situaţie extrem de gravă, pentru că e în joc umanitatea (după DEx înseamnă totalitatea oamenilor, omenirea) nu aşa un grupuleţ de câteva milioane ci toate cele şapte miliarde, afară de cei ce îl produc! Cine sunt cei din România care plănuiesc un genocid cât sfârşitul omenirii? Legea îi precizează, sunt formaţiunile şi organizaţiile fasciste, legionare, rasiste, xenofobe. Sfârşitul omenirii cu ăştia! Mai ales cu legionarii, care-s numai umbre. Legea 217/2015 e înarmată şi împotriva umbrelor: o organizaţie cu caracter fascist, legionar, rasist, xenofob este orice grup format din trei sau mai multe persoane. Nu ştiu care-i situaţia cu alte grupuri, dar nu ştiu să mai fie trei legionari codrenişti valizi în viaţă porniţi pe un genocid. Ultimului legionar din veghea gardă a murit în urma cu doi ani, trăgând cortina „Gărzii" după el. Acea mişcare national-creştină românească este nerevenibilă, istoria nu se poate clona!

Promulgata lui Herr Klaus, trece de grupul de trei la o persoană vinovată de săvârşirea unor infracţiuni de genocid umanităţii. Nu scapă nimeni, vii sau morţi! Ridiculă promulgare, dacă ne întrebăm şi răspundem, cu cartea de istorie în mână, despre „genocidele" din România?! Istoria reţine bine: comuniştii au pedepsit crunt pe mulţi români pentru asemenea incriminări, nu au aşteptat după Legea 217/2015, care, acum, vrea să-i mai pedepsească încă odată, dezgropându-i şi spânzurându-i precum au făcut englezii cu Cromwell. Îi dezgroapă Alexandru Florian, preşedintele de la I.N.S.H.R.-„Elie Wiesel", omul cu ideea acestei legi, Crin Antonescu care a preluat ştafeta de la el şi a dus-o în parlament, cu surle şi tobe, şi Klaus Johannis. Apoi, vor spânzură oasele şi le vor incinera, iar cenuşa o vor arunca la canal. Legea actualizează, ce se tot actualizează: fasciştii, legionari, rasiştii şi xenofobii sunt şi antisemiţi şi incită la antisemitism.
Articolul 1: reglementează interzicerea formaţiunilor fasciste, legionare, rasiste pe teritoriul României ca să prevină genocidul contra umanităţii, adică a întregii omeniri.
Articolul 4: se pedepseşte cu închisoare, până la 3 ani, pentru confecţionarea şi răspândirea de simboluri fasciste şi legionare.
Articolul 5: se pedepseşte cu închisoare, până la 3 ani, pentru promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii! Acest articol (ca şi altele - n.r.), contravine Constituţiei României, Articolul 30, care consfinţeşte dreptul de exprimare liberă şi interzicea cenzurii de orice fel, iar ca fapt de cultură generală; adevăratul cult al unei persoane îl hotărăşte, în timp, istoria, nu propaganda de moment (să ne reamintim de Hitler, Stalin şi ceilalţi). Şi încă ceva, în Secolul al XXI-lea, făcând istorie cum trebuie, nu se mai fac proscrieri de personalităţi ca în Imperiul Roman nici Inchiziţie ca în Evul Mediu Catolic, nici nu se mai ard sau distrug cărţi ca vremea lui Hitler şi Stalin sau a dictaturi comuniste postbelice din România, impusă de Moscova, E penibil, la fel ca în comunism, să o luăm din nou cu schimbatul numelor de străzi, cu dărâmatul de busturi şi statui ca să prevenim genocidul împotriva umanităţii! Asemenea decizii nu sunt metode de prevenirea genocidurilor ci acte ilegale împotriva identităţii istorice a unui popor!
Articolul 6: se pedepseşte cu închisoarea, până la 5 ani, dacă în public se neagă sau minimalizează holocaustul. Holocaustul evreilor nu se poate nega, e un adevăr istoric odată pentru totdeauna, iar necunoscătorii ai acestui adevăr, nu trebuie să fie închişi ci puşi să citească şi să conspecteze cel puţin o sută de cărţi din milionul scris despre holocaust. Şi ca să înveţe bine istoria acelor timpurii, să citească despre toate holocausturile din Secolul al XX-lea, nu doar despre cel evreiesc.

Am fost curios ce reacţie a stârni în mass-media această lege ce, sub pretextul „prevenirii unui genocid", de fapt limitează drastic libertăţile de conştiinţă şi exprimare a cetăţenilor. În „Observator Cultural", Liviu Ornea şi-a intitulat comentariul „217 / 2015, o lege inutilă" şi se teme că textul legii îngăduie orice fel de interpretări, de abuzuri. Deci nu este inutilă pentru cei ce au iniţiat-o, clar, din moment ce Liviu Ornea se teme. Continuă cu un mare adevăr: Nu sub ameninţarea pedepsei va scădea numărul „antisemiţilor", dimpotrivă. Legea asta nu face decât să alimenteze „antisemitismul", latent, filo legionarismul. Bine comentat! În „Cotidianul", Radu Ulmeanu scrie „Ruşine, domnule Florian" în care îi reaminteşte lui Alexandru Florian, fiul nomeclaturistului comunist Radu Florian profesor de marxist leninist la Universitatea Bucureşti, multe fapte reale din deceniul V şi VI din România. Frumos din partea autorului, dar trebuia să ştie că fiii nomenclaturiştilor nu au ruşine şi astfel parvin şi acum. În „Adevărul" Alex Ştefănescu semnează articolul „Poate sunt eu nebun" (!) Poate, pentru că şi nebunilor, câteodată, le sar din cap adevăruri: O lege care pedepseşte anumite opinii - opinii, nu fapte - cu închisoarea este în esenţa ei stalinistă şi nu poate fi acceptată de o societate democrată. După această afirmaţie justă, îi spun că titlul e prost ales... sau e un scut preventiv. Asfel îşi permite următoarea constatare: prea puţini intelectuali protestează împotriva legii 217/2015, referindu-se numai la intelectualii săi bucureşteni. Adaug, după cele apărute pe Internet, că în Diaspora Română, majoritatea intelectualilor care l-au votat pe Klaus Joiannis, acum, după promulgarea acestei nelegi, îl critică vehement iar Forumul Româno-American i-a adresat un protest, prevenitor, la care m-am alăturat şi io.

În încheiere, m-a amuzat subtilitatea cu care Augustin Buzura a reacţionat la această lege, narând în „Cultura" lui o anecdotă: „Un ardelean urmăreşte intrigat un neamţ (nu-i dă nume - nota cititorului) care nu contenea să facă flotări. După ce se sătură de aşteptat, ardeleanul îşi ia inima în dinţi şi îl bate pe umăr: domnule, muierea o plecat de mult!". Bravo, Gusti, sper că neamţul să priceapă ceva şi să se oprească din flotări.

P.S. - Aceasta e a doua variantă, pentru că în prima am fost neclar pentru unii, iar cineva m-a tras de ureche, cum îmi permit să-i spun academicianului Augustin Buzura „bravo Gusti". Simplu: am făcut secundariatul în Clinicile Clujului, în discipline diferite, dar în acelaşi timp şi atunci aşa îi spuneam. Îl felicit sincer că ajuns academician, dar io tot Gusti am să-i spun. Servus!

Articole asemanatoare

• De la caşcavalul „libertăţii” decembriste la mărul otrăvit al Bruxelles-ului şi „bujiile ancrasate” ale Occidentului - 11.11.15
• Românism înseamnă să fim noi înşine! - 11.11.15
• Chiar așa de proști om fi? - 11.11.15
• De la Trianon la Dictatul de la Viena (1) - 08.11.15
• Nostalgii europenizate - 08.11.15

Ciocnirea civilizațiilor – reeditarea războiului din Crimeea

http://gandeste.org/general/ciocnirea-civilizatiilor-reeditarea-razboiului-din-crimeea-2/59884

&

http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro/t1449-ciocnirea-civilizatiilor-reeditarea-razboiului-din-crimeea

Asistăm, în anul 2015, la o schimbare de abordare în plan geopolitic la nivel macro. Dacă până acum am fost obișnuiți cu intervenții militare ale unor state sau coaliții în state fără forță militară redutabilă, sub diferite argumente (care mai de care mai nerealiste), în acest moment, sunt mai mulți actori politici și militari majori implicați în ceea ce specialiștii numesc ”criza refugiaților”.

Acțiunile ISIS din Orientul Mijlociu au fost elementul declanșator pentru cea mai mare migrație din ultimii 50 de ani. Deși pare că valul de imigranți este o problemă în sine, migrația nu este decât un element pe marea tablă de șah a lumii, în care marile puteri fac jocurile în funcție de interesele proprii.

Statele Unite își doresc menținerea puterii în Orientul Mijlociu și semnarea acordului TTIP cu Uniunea Europeană. Uniunea Europeană este excedată de valul de imigranți și se teme de creșterea periocolului terorist. Rusia și Turcia reeditează Războiul Crimeei iar Iranul și Israelul încearcă să obțină cât mai multe beneficii din acțiunile marilor puteri în Orientul Mijlociu.

Politica europeană ”Russia first” promovată de Germania și Franța

Întervenția rusă în Ucraina și alipirea Crimeei au dus la sancțiuni economice impuse de SUA și UE pentru Federația Rusă. Dacă Statele Unite au avut de câștigat din această mișcare, Uniunea Europeană, mai exact Franța și Germania, au fost marii perdanți, deoarece schimburile comerciale cu Rusia reprezentau un procent însemnat din economie.

Discursul Președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care a îndemnat la normalizarea relațiilor cu Rusia a demonstrat că Uniunea Europeană nu mai dorește să aibă pierderi economice din cauza divergențelor ruso-americane și că este gata să renunțe la sancțiuni. În acest context, Tratatul de Liber Schimb UE-SUA este ca și mort, ceea ce spulberă speranțele multor companii americane cu privire la piața comună americano-europeană.

Cum folosesc SUA și Turcia comunitatea turco-musulmană din Germania

Pentru a relansa jocul, Statele Unite apelează la Turcia, singura putere militară și economică din Europa care poate concura, fie și teoretic, cu Uniunea Europeană și Rusia. Deși relațiile dintre Rusia și Turcia păreau foarte bune, anexarea Crimeei de către Rusia nu fost văzută bine la Ankara iar intervenția din Siria cu atât mai puțin. În acest context, Relațiile SUA – Turcia au crescut în intensitate, dar nu pe filiera NATO, cum era normal, ci din dorința celor două state de a câștiga influență.

Turcia are un ghimpe împotriva UE deoarece nu a fost acceptată de Uniune, în mare parte, din cauza religiei musulmane. În acest moment, când popululația musulmană din Europa este în creștere, iar în Germania minoritatea turcă atins apropape 5%, administrațiile de la Ankara și Washington și-au dat seama de factorul ridicat de presiune pe care îl au în Europa. Statele Unite, cu ajutorul Turciei, ”ghidează” sutele de mii de imigranți din Orientul Mijlociu către statele dezvoltate ale Europei (cu precădere Germania) folosindu-se de criza din Siria pentru a ”invada” Europa. Numărul musulmanilor este în creștere la nivel european, iar cel mai important și apropiat stat musulman de Europa este Turcia, astfel este evidentă anvergura pe care o va căpăta Erdogan în Europa și în Orientul Mijlociu. Prin sprijinirea Turciei, Statele Unite își asigură influența în Europa (adoptarea TTIP) și scade pericolul unei prietenii solide Germania-Rusia.

Se prefigurează un război cu tentă religioasă

Războiul Crimeei din 2015 are foarte multe similitudini cu cel din secolul XIX. În 1853 au intrat în luptă Imperiul Țarist (Rusia de azi) împotriva Imperiului Otoman (Turcia), împotriva Imperiului Englez, Franței și Sardiniei (o parte din teritoriul Italiei de azi). Practic, ultimul război religios. În 2015 asistăm la o reeditare în care state creștine sunt aliate cu Turcia împotriva Rusiei.

Intervenția Rusiei din Siria, împotriva ISIS are ca scop și protejarea creștinilor din acea zonă, pe care SUA și Occidentul pare că i-au uitat. La fel ca în războiul din 1853, Rusia creștină se erijează în protectorul creștinilor din Estul Europei, iar conflictul primește o puternică încărcătură religioasă.

Pe lângă acțiunile Rusiei, numărul mare de imigranți musulmani care vin în Europa, amenințarea atentatelor și dorința islamiștilor radicali de a impune islamul la nivel mondial transformă situația actuală din Europa și Orientul Mijlociu într-un conflict cu puternică tentă religioasă.

Războiul Crimeei varinta 2015

Până în acest moment, Rusia a punctat de două ori în conflictul de la distanță cu Turcia. Anexarea Crimeei și intervenția în Siria sunt două victorii tactice ale lui Vladimir Putin. Anexarea Crimeei îi asigură Rusiei acces la Marea Neagră iar intervenția din Siria are un rol multiplu: reduce importanța Turciei în regiune, crește anvergura militară a Rusiei la nivel internațional și îl ajută pe Vladimir Putin să-și refacă imaginea afectată de intervenția în Crimeea.
Administrația de la Ankara considera că Peninsula Crimeea este un teritoriu turcesc, fiind sute de ani sub ocupația tătarilor și a otomanilor. În ceea ce privește Siria, Erdogan dorea crearea unei zone tampon la granița cu Turcia pentru protecția refugiaților, controlată de armata turcă. Acest teritoriu ar fi întrerupt legăturile Iranului cu Hezbolah și ar fi izolat Damascul, lucru de neacceptat pentru Moscova, care sprijină regimul Assad, fiind ultimul lor bastion în Orientul Mijlociu.

Rusia a câștigat mai multe etape din acest război, dar Turcia și SUA se regrupează. Intervenția Rusiei în Siria a fost un blitzkrieg, dar Turcia și SUA nu vor renunța nici la Orientul Mijlociu, nici la controlul din Europa, mai ales că dețin atât de multe pârghii. Turcia a investit mult în ultimii ani în armată, dar a investit și în propaganda în statele din zona ei de influență. Exportul firmelor turcești a crescut exponențial în ultimii anii, atât în Europa de Est cât și Siria, Libia, Iran și Iraq. Ankara își diseminează mesajul foarte efecient în funcție de mediul și specificul populației.

În ceea ce privește SUA, rețelele controlate de omul de afaceri George Soros au fost activate în toată Europa. Deciziile Uniunii Europene sunt criticate din interior iar relațiile cu Rusia sabotate. Războiul este dus pe mai multe planuri, dar actorii sunt mereu aceiași. Chiar dacă situația este foarte complexă, taberele sunt stabilite în spatele unor interpuși, fie că aceștia se numesc al-Nusra, Bashar al Assad, PKK sau ISIS, războiul este purtat de SUA, Rusia, Turcia și UE.

Războiul Crimeei din 2015 nu mai implică doar state europene, iar rezultatul său va influența pentru o lungă perioadă de timp Rusia, SUA, Europa, Orientul Mijlociu și Turcia. Acest conflict a dus la mutații foarte mari de populații, schimbarea factorilor de stabilitate din Orientul Mijlociu, redeschiderea conflictului SUA – Rusia, a parteneriatului Germania – Rusia și mai ales la relansarea Turciei ca mare putere regională.

Referințe:

Războiul Crimeii a durat din 28 martie 1853 până în 1856 și a fost un conflict armat dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, și o alianță a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, a celui de-al doilea Imperiu Francez, a Regatului Sardiniei și a Imperiului Otoman, pe de altă parte. Este considerat a fi fost unul dintre ultimele războaie religioase pe continent, primul conflict la declanșarea căruia presa și opinia publică occidentală a jucat un rol semnificativ, și care, în același timp, a fost raportat prompt opiniei publice occidentale prin noile mijloace de comunicare (telegraf, presă scrisă, jurnalism independent (‘free-lance’)); în aceeași notă a premierelor, războiul Crimeii este considerat a fi cel dintâi război total, care a afectat în mod tragic populația civilă expusă la curățire etnică și abuzuri gen viol în același timp, este războiul care a influențat în mod durabil percepția rușilor în ce privește Occidentul, alierea vesticilor cu turcii musulmani fiind considerată o trădare, comparabilă poate numai cu invazia și jefuirea capitalei bizantine de către occidentali în timpul celei de-a IV-a cruciade. Este, de asemenea, războiul care a pus în evidență prăpastia care se căsca deja de pe atunci, în termeni de mentalități și valori pe continentul nostru, între Occidentul catolic și protestant, substanțial secularizat și marcat astfel de forme de religiozitate sobre, pe de-o parte, și Estul ortodox, adâncit în forme de religiozitate pline de ardoare și pioșenie, pe de altă parte: occidentalii percepeau manifestările de religiozitate specifice ortodocșilor veniți în pelerinaj a fi pur și simplu “barbare”, considerându-le “superstiții degradante” sau “ceremonii ipocrite mai rele decât cele mai joase fetișisme de pe malurile vreunui rîu din Africa”. Acest clivaj cultural durabil va influența politica occidentală în disputa pe tema Locurilor Sfinte, și va conduce într-un final, împreună cu alți factori, la războiul Crimeii. (Sursa: Wikipedia)

Autor: Laurențiu Nicodim

NOTA REDACȚIEI:

Unificarea Principatelor Române ca prim pas în edificarea Marii Uniri vine și ca urmare a efectelor Războiului Crimeei. Putem spera ca actualul război din Siria să conducă la revenirea Moldovei la Țara Mamă? Depinde doar de politicienii români dacă vor ști să joace corespunzător. Ponta este primul politician român care a anunțat posibilitatea ca la 100 de ani de la Marea Unire, în 2018, toți românii să se regăsească într-o singură graniță!

Ori este razboi, ori este intelegere secreta?

http://www.sroscas.ro/site/2015/10/20/ori-este-razboi-ori-este-intelegere-secreta/#more-100799

Analistii politici s-au impartit in doua grupuri. Cu opinii foarte clar conturate. Primul grup sustine ca Al Treilea Razboi Mondial a inceput. Cel de-al doilea grup sustine ca, de fapt, ne aflam in prezenta unui pact secret incheiat intre Statele Unite si Federatia Rusa. Ceea ce este insa straniu este ca si acestia sustin teza razboiului mondial. Numai ca cele doua scenarii se bat cap in cap. Numai unul dintre ele poate ramane in picioare.

Daca exista un razboi mondial, atunci exista, in mod obligatoriu, si cele doua puteri globale aflate in conflict. Asadar, intre cine si cine se poarta acest razboi? Dimpotriva. Daca cele doua puteri globale militare, Rusia si Statele Unite, au ajuns la o intelegere si si-au impartit sferele de influenta, atunci nu ne putem afla in prezenta unui razboi mondial. Ci, cel mult, are loc un razboi regional. In care intervin, intr-un fel sau altul, cel putin 40 de state ale lumii. Dar fara pericolul extinderii.

Ce alegem? Care este scenariul corect? Judecand pur cantitativ, putem ajunge usor la concluzia – la care eu unul am si ajuns de mult – ca a fost declansat cel de-Al Treilea Razboi Mondial. Un razboi care nu este deloc asimetric. Dimpotriva. Este cat se poate de clasic. Si se desfasoara dupa tipicul celorlalte doua razboaie mondiale. Avem cel putin 40 de state ale lumii implicate in conflictul din Orientul Apropiat? Avem. Sunt cele mai multe dintre aceste state implicate militar? Sunt. Sunt prezente pe teren marile puteri ale lumii? Sunt. Nu lipsesc Statele Unite, Federatia Rusa, China, statele Uniunii Europene, toate statele NATO, Iranul, Israelul, Yemen, etc.

O a doua caracteristica a unui razboi mondial este ca, pe ultima suta de metri, inainte de debut si imediat dupa, se fac ajustari teritoriale. S-au facut? Evident. Rusia a confiscat peninsula Crimeea si si-a adjudecat partial din teritoriul Ucrainei, regiunile Lugansk si Donet. Iar acum urmeaza, printr-un referendum, ca un teritoriu al statului georgian, care a si fost pretextul unui mic razboi, sa fie alipit Federatiei Ruse.

Sunt cele mai sofisticate echipamente militare aruncate in lupta? Evident. Siria functioneaza nu numai ca un teatru de razboi, ci si ca un teren utilizat, cu populatie cu tot, pentru experimentarea noilor arme. Rusii, cel putin, o dovedesc in fiecare zi. Dar la fel procedeaza si puterile NATO. Ca sa nu mai vorbim despre China si Iran.

Asadar, ce mai lipseste? Nimic. Cu exceptia recunoasterii oficiale a faptului ca ne aflam in plin razboi. Un razboi care, la fel ca si celelalte doua, pe parcursul urmatoarelor saptamani si luni va fi resimtit, din plin, de catre toate statele. Inclusiv de catre Romania. Care este amenintata, inclusiv atomic, pretextul fiind baza americana de la Deveselu. Si nu este deloc intamplator ca decidentii politici de la Bucuresti au marit bugetul Apararii si au trecut, mai mult sau mai putin discret, la recrutari masive.

Daca asa stau lucrurile, mai urmeaza un singur lucru. Sa stabilim, in mod clar, cine sunt principalii jucatori in jurul carora se construiesc sau exista deja marile aliante militare. Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt clare. Se confrunta in acest Al Treilea Razboi Mondial adversarii din perioada Razboiului Rece. Statele Unite si Federatia Rusa. Fiecare dintre acestia incearca sa ia cat mai multe state captive, in postura de aliati. Si, la fel cum s-a intamplat si in celelalte doua razboaie mondiale, exista, si acum, o perioada de incertitudini, in care unele state oscileaza. Asteptand sa intuiasca care va fi tabara castigatoare. Este singurul element care pare a bulversa scena politica mondiala.

Exista analisti prodigiosi, la noi cel mai important fiind Adrian Severin, care, recunoscand din capul locului ca a fost declansat cel de-Al Treilea Razboi Mondial, sustin, totusi, utilizand fel de fel de argumente, dar si “informatii pe surse”, cum ca intre Statele Unite si Federatia Rusa a intervenit un acord in ceea ce priveste cea mai importanta zona a conflictului, cea din Orientul Apropiat. Si ca, Europa, in siajul Statelor Unite, nu face altceva decat sa incerce de zor sa isi reseteze raporturile cu Federatia Rusa. Principalul argument este dat de cateva mutari pe tabla de sah a acestui conflict. America da semne ca se retrage din Siria in timp ce, Federatia Rusa ocupa accelerat teritoriu. Incercand sa duca pana la capat treaba inceputa de NATO. La schimb, nu se mai vorbeste deloc despre agresiunea rusa din Ucraina. Batista este pusa pe tambal. Tema ucraineana lipseste din retorica razboiului. Si, in plus, lideri ai Uniunii Europene lasa impresia ca  isi cer scuze Moscovei si transpira pentru a reface relatia cu demonizatul Vladimir Putin.

Dar daca asa ar sta lucrurile si nu am asista doar la o operatiune inselatoare, care tine si ea de tehnica razboiului, atunci nu ar mai putea fi sustinuta teza unei conflagratii mondiale. Pur si simplu pentru ca ar lipsi cei doi principali protagonisti. Una sau alta. Ori Federatia Rusa a batut palma cu Statele Unite si atunci nu poate fi vorba de un razboi mondial. Ori nu exista nicio intelegere secreta si atunci, avand cei doi poli de putere, plasati in stare de conflict, avem si cel de-Al Treilea Razboi Mondial. Totul este sa ne hotaram.

SURSA: CorectNews.com