La 100 de zile de domnie, domnul Iohannis a tras linia și a încercat să adune. Nu prea a avut ce, ii dădea cu zecimale și la afacerea deputatului UDMR refugiat la Budapesta în plină campanie de negociere a schimbării puterii și la capitolul ne-am luat România înapoi și pe palierul ”nu sunt dirijat de nimeni” și la secțiunea ”home sweet home” după ce îl băgase pe Băse la Scroviștea ca să își poată aduce soața la Lac 3 și la cam tot ce promisese în campanie. După scandalului demiterii consilierului pe probleme de apărare a urmat acela al numirii înlocuitorului acestuia în persoana celui cu care refuzase să dea mâna la CSAT, generalul Oprișor, omul lui Băsescu. Astfel Iohannis a arătat nu numai că nu știe să își aleagă oamenii dar și că este lăsat în off-side de servicii, că nu el își alege consilierii și că aceștia îi sunt băgați pe gât dar și că este Zero barat la diplomație.
Și pentru că lumea începuse să vorbească, media îl mai ia peste picior, oamenii lui Băse și Ponta făceau bâză și chiar cei din partidul drag lui , căpușat cu admiratorii marinarului rădeau pe înfundate, s-a gândit el să mai dea câte ceva din înțelepciunea săsească, sau din tradiționalele principii de familie. După ceasul bunicului, o găseliniță marca Old Old Shoe din ”Wag The Dog”, a venit rândul unei zicale săsești moștenită probabil odată cu ceasul . Ne spune domnul Iohannis ”România lucrului bine făcut este posibilă într-o țară care știe ce vrea. Să ne vedem fiecare de treabă, cu responsabilitate.”
Vorbele Iohannisului au trei sensuri bine definite:
1. Cel oficial ar fi acela că dacă fiecare știe ce are de făcut, și face ce știe el, nu e nevoie să intervină nimeni nicăieri, treburile trebuie să meargă Zeiss. Da, domnule președinte, asta este valabil acolo unde lucrurile sunt deja pornite pe un drum bun, nu într-o țară în care doar corupția merge unsă. Dacă lăsăm pe fiecare să facă ce știe, viitorul președinte nu va mai avea țară.
2. Să fie lăsat în pace fiecare să își vadă de treaba lui și să nu se uite în ograda Cotroceni , că ”știe el ce face” ca în reclama cu aragazul. Deci stimați români de oriunde ați fi, nu mai criticați pașii președintelui, să meargă fiecare pe drumul lui, în România lui, cu oamenii lui, că și el face la fel. Lăsați criticile la adresa președintelui.
3. Al treilea sens vine din adâncuri, probabil tot de pe vremea bunicului . Se spune că în familia unui sas, soția vine la soț și îi spune:
– Johan, slujnica noastră e gravidă.
–Asta e treaba ei, spune soțul.
– Da, dar ea spune că e gravidă cu tine insistă soția:
– Asta e treaba mea, spune Johan.
– Dacă e așa, eu divorțez sune soția.
– Asta e treaba ta, răspunde implacabil Iohan.
Cam asta este filosofia săsească, probabil cam pe aici vom ajunge urmând calea celor șase pași în șase case. Primul pas a fost făcut. Îmi amintesc că Ceaușescu în celebra scenă a balconului, când explodau grenadele lui Nicolaescu în microfoanele stației de amplificare, ne spunea să stăm liniștiți. Acum, când stăm cu fundul pe turelele tancurilor aduse de americani și lumea se întreabă ale cui interese le apără conducătorii noștri, unul din ei ne spune să ne vedem de treaba noastră, că știe el ce face. Degeaba strigă imnul nostru să ne deșteptăm, noi dormim somnul inconștienței. Să facă fiecare ce știe el mai bine, politicienii să mintă și să își voteze privilegii, justiția să taie unde i se spune, guvernul să își tragă colecții de opere de artă și procente din tot ce mișcă, iar românii să voteze după care să își vadă de treaba lor și să doarmă, guvernanții veghează.
Oricum, după primele 100 de zile, nu avem numai președintele lucrului bine făcut ci și pe cel al concediului bine făcut al chefurilor de paște bine făcute, al partidului bine protejat al serviciilor bine orientate, al procurorilor bine dirijați al parlamentarilor bine răsplătiți și al unei țări bine îngropate. Vedeți-vă de treabă….
