Ciocnirea civilizațiilor – reeditarea războiului din Crimeea

http://gandeste.org/general/ciocnirea-civilizatiilor-reeditarea-razboiului-din-crimeea-2/59884

&

http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro/t1449-ciocnirea-civilizatiilor-reeditarea-razboiului-din-crimeea

Asistăm, în anul 2015, la o schimbare de abordare în plan geopolitic la nivel macro. Dacă până acum am fost obișnuiți cu intervenții militare ale unor state sau coaliții în state fără forță militară redutabilă, sub diferite argumente (care mai de care mai nerealiste), în acest moment, sunt mai mulți actori politici și militari majori implicați în ceea ce specialiștii numesc ”criza refugiaților”.

Acțiunile ISIS din Orientul Mijlociu au fost elementul declanșator pentru cea mai mare migrație din ultimii 50 de ani. Deși pare că valul de imigranți este o problemă în sine, migrația nu este decât un element pe marea tablă de șah a lumii, în care marile puteri fac jocurile în funcție de interesele proprii.

Statele Unite își doresc menținerea puterii în Orientul Mijlociu și semnarea acordului TTIP cu Uniunea Europeană. Uniunea Europeană este excedată de valul de imigranți și se teme de creșterea periocolului terorist. Rusia și Turcia reeditează Războiul Crimeei iar Iranul și Israelul încearcă să obțină cât mai multe beneficii din acțiunile marilor puteri în Orientul Mijlociu.

Politica europeană ”Russia first” promovată de Germania și Franța

Întervenția rusă în Ucraina și alipirea Crimeei au dus la sancțiuni economice impuse de SUA și UE pentru Federația Rusă. Dacă Statele Unite au avut de câștigat din această mișcare, Uniunea Europeană, mai exact Franța și Germania, au fost marii perdanți, deoarece schimburile comerciale cu Rusia reprezentau un procent însemnat din economie.

Discursul Președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care a îndemnat la normalizarea relațiilor cu Rusia a demonstrat că Uniunea Europeană nu mai dorește să aibă pierderi economice din cauza divergențelor ruso-americane și că este gata să renunțe la sancțiuni. În acest context, Tratatul de Liber Schimb UE-SUA este ca și mort, ceea ce spulberă speranțele multor companii americane cu privire la piața comună americano-europeană.

Cum folosesc SUA și Turcia comunitatea turco-musulmană din Germania

Pentru a relansa jocul, Statele Unite apelează la Turcia, singura putere militară și economică din Europa care poate concura, fie și teoretic, cu Uniunea Europeană și Rusia. Deși relațiile dintre Rusia și Turcia păreau foarte bune, anexarea Crimeei de către Rusia nu fost văzută bine la Ankara iar intervenția din Siria cu atât mai puțin. În acest context, Relațiile SUA – Turcia au crescut în intensitate, dar nu pe filiera NATO, cum era normal, ci din dorința celor două state de a câștiga influență.

Turcia are un ghimpe împotriva UE deoarece nu a fost acceptată de Uniune, în mare parte, din cauza religiei musulmane. În acest moment, când popululația musulmană din Europa este în creștere, iar în Germania minoritatea turcă atins apropape 5%, administrațiile de la Ankara și Washington și-au dat seama de factorul ridicat de presiune pe care îl au în Europa. Statele Unite, cu ajutorul Turciei, ”ghidează” sutele de mii de imigranți din Orientul Mijlociu către statele dezvoltate ale Europei (cu precădere Germania) folosindu-se de criza din Siria pentru a ”invada” Europa. Numărul musulmanilor este în creștere la nivel european, iar cel mai important și apropiat stat musulman de Europa este Turcia, astfel este evidentă anvergura pe care o va căpăta Erdogan în Europa și în Orientul Mijlociu. Prin sprijinirea Turciei, Statele Unite își asigură influența în Europa (adoptarea TTIP) și scade pericolul unei prietenii solide Germania-Rusia.

Se prefigurează un război cu tentă religioasă

Războiul Crimeei din 2015 are foarte multe similitudini cu cel din secolul XIX. În 1853 au intrat în luptă Imperiul Țarist (Rusia de azi) împotriva Imperiului Otoman (Turcia), împotriva Imperiului Englez, Franței și Sardiniei (o parte din teritoriul Italiei de azi). Practic, ultimul război religios. În 2015 asistăm la o reeditare în care state creștine sunt aliate cu Turcia împotriva Rusiei.

Intervenția Rusiei din Siria, împotriva ISIS are ca scop și protejarea creștinilor din acea zonă, pe care SUA și Occidentul pare că i-au uitat. La fel ca în războiul din 1853, Rusia creștină se erijează în protectorul creștinilor din Estul Europei, iar conflictul primește o puternică încărcătură religioasă.

Pe lângă acțiunile Rusiei, numărul mare de imigranți musulmani care vin în Europa, amenințarea atentatelor și dorința islamiștilor radicali de a impune islamul la nivel mondial transformă situația actuală din Europa și Orientul Mijlociu într-un conflict cu puternică tentă religioasă.

Războiul Crimeei varinta 2015

Până în acest moment, Rusia a punctat de două ori în conflictul de la distanță cu Turcia. Anexarea Crimeei și intervenția în Siria sunt două victorii tactice ale lui Vladimir Putin. Anexarea Crimeei îi asigură Rusiei acces la Marea Neagră iar intervenția din Siria are un rol multiplu: reduce importanța Turciei în regiune, crește anvergura militară a Rusiei la nivel internațional și îl ajută pe Vladimir Putin să-și refacă imaginea afectată de intervenția în Crimeea.
Administrația de la Ankara considera că Peninsula Crimeea este un teritoriu turcesc, fiind sute de ani sub ocupația tătarilor și a otomanilor. În ceea ce privește Siria, Erdogan dorea crearea unei zone tampon la granița cu Turcia pentru protecția refugiaților, controlată de armata turcă. Acest teritoriu ar fi întrerupt legăturile Iranului cu Hezbolah și ar fi izolat Damascul, lucru de neacceptat pentru Moscova, care sprijină regimul Assad, fiind ultimul lor bastion în Orientul Mijlociu.

Rusia a câștigat mai multe etape din acest război, dar Turcia și SUA se regrupează. Intervenția Rusiei în Siria a fost un blitzkrieg, dar Turcia și SUA nu vor renunța nici la Orientul Mijlociu, nici la controlul din Europa, mai ales că dețin atât de multe pârghii. Turcia a investit mult în ultimii ani în armată, dar a investit și în propaganda în statele din zona ei de influență. Exportul firmelor turcești a crescut exponențial în ultimii anii, atât în Europa de Est cât și Siria, Libia, Iran și Iraq. Ankara își diseminează mesajul foarte efecient în funcție de mediul și specificul populației.

În ceea ce privește SUA, rețelele controlate de omul de afaceri George Soros au fost activate în toată Europa. Deciziile Uniunii Europene sunt criticate din interior iar relațiile cu Rusia sabotate. Războiul este dus pe mai multe planuri, dar actorii sunt mereu aceiași. Chiar dacă situația este foarte complexă, taberele sunt stabilite în spatele unor interpuși, fie că aceștia se numesc al-Nusra, Bashar al Assad, PKK sau ISIS, războiul este purtat de SUA, Rusia, Turcia și UE.

Războiul Crimeei din 2015 nu mai implică doar state europene, iar rezultatul său va influența pentru o lungă perioadă de timp Rusia, SUA, Europa, Orientul Mijlociu și Turcia. Acest conflict a dus la mutații foarte mari de populații, schimbarea factorilor de stabilitate din Orientul Mijlociu, redeschiderea conflictului SUA – Rusia, a parteneriatului Germania – Rusia și mai ales la relansarea Turciei ca mare putere regională.

Referințe:

Războiul Crimeii a durat din 28 martie 1853 până în 1856 și a fost un conflict armat dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, și o alianță a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, a celui de-al doilea Imperiu Francez, a Regatului Sardiniei și a Imperiului Otoman, pe de altă parte. Este considerat a fi fost unul dintre ultimele războaie religioase pe continent, primul conflict la declanșarea căruia presa și opinia publică occidentală a jucat un rol semnificativ, și care, în același timp, a fost raportat prompt opiniei publice occidentale prin noile mijloace de comunicare (telegraf, presă scrisă, jurnalism independent (‘free-lance’)); în aceeași notă a premierelor, războiul Crimeii este considerat a fi cel dintâi război total, care a afectat în mod tragic populația civilă expusă la curățire etnică și abuzuri gen viol în același timp, este războiul care a influențat în mod durabil percepția rușilor în ce privește Occidentul, alierea vesticilor cu turcii musulmani fiind considerată o trădare, comparabilă poate numai cu invazia și jefuirea capitalei bizantine de către occidentali în timpul celei de-a IV-a cruciade. Este, de asemenea, războiul care a pus în evidență prăpastia care se căsca deja de pe atunci, în termeni de mentalități și valori pe continentul nostru, între Occidentul catolic și protestant, substanțial secularizat și marcat astfel de forme de religiozitate sobre, pe de-o parte, și Estul ortodox, adâncit în forme de religiozitate pline de ardoare și pioșenie, pe de altă parte: occidentalii percepeau manifestările de religiozitate specifice ortodocșilor veniți în pelerinaj a fi pur și simplu “barbare”, considerându-le “superstiții degradante” sau “ceremonii ipocrite mai rele decât cele mai joase fetișisme de pe malurile vreunui rîu din Africa”. Acest clivaj cultural durabil va influența politica occidentală în disputa pe tema Locurilor Sfinte, și va conduce într-un final, împreună cu alți factori, la războiul Crimeii. (Sursa: Wikipedia)

Autor: Laurențiu Nicodim

NOTA REDACȚIEI:

Unificarea Principatelor Române ca prim pas în edificarea Marii Uniri vine și ca urmare a efectelor Războiului Crimeei. Putem spera ca actualul război din Siria să conducă la revenirea Moldovei la Țara Mamă? Depinde doar de politicienii români dacă vor ști să joace corespunzător. Ponta este primul politician român care a anunțat posibilitatea ca la 100 de ani de la Marea Unire, în 2018, toți românii să se regăsească într-o singură graniță!

Ori este razboi, ori este intelegere secreta?

http://www.sroscas.ro/site/2015/10/20/ori-este-razboi-ori-este-intelegere-secreta/#more-100799

Analistii politici s-au impartit in doua grupuri. Cu opinii foarte clar conturate. Primul grup sustine ca Al Treilea Razboi Mondial a inceput. Cel de-al doilea grup sustine ca, de fapt, ne aflam in prezenta unui pact secret incheiat intre Statele Unite si Federatia Rusa. Ceea ce este insa straniu este ca si acestia sustin teza razboiului mondial. Numai ca cele doua scenarii se bat cap in cap. Numai unul dintre ele poate ramane in picioare.

Daca exista un razboi mondial, atunci exista, in mod obligatoriu, si cele doua puteri globale aflate in conflict. Asadar, intre cine si cine se poarta acest razboi? Dimpotriva. Daca cele doua puteri globale militare, Rusia si Statele Unite, au ajuns la o intelegere si si-au impartit sferele de influenta, atunci nu ne putem afla in prezenta unui razboi mondial. Ci, cel mult, are loc un razboi regional. In care intervin, intr-un fel sau altul, cel putin 40 de state ale lumii. Dar fara pericolul extinderii.

Ce alegem? Care este scenariul corect? Judecand pur cantitativ, putem ajunge usor la concluzia – la care eu unul am si ajuns de mult – ca a fost declansat cel de-Al Treilea Razboi Mondial. Un razboi care nu este deloc asimetric. Dimpotriva. Este cat se poate de clasic. Si se desfasoara dupa tipicul celorlalte doua razboaie mondiale. Avem cel putin 40 de state ale lumii implicate in conflictul din Orientul Apropiat? Avem. Sunt cele mai multe dintre aceste state implicate militar? Sunt. Sunt prezente pe teren marile puteri ale lumii? Sunt. Nu lipsesc Statele Unite, Federatia Rusa, China, statele Uniunii Europene, toate statele NATO, Iranul, Israelul, Yemen, etc.

O a doua caracteristica a unui razboi mondial este ca, pe ultima suta de metri, inainte de debut si imediat dupa, se fac ajustari teritoriale. S-au facut? Evident. Rusia a confiscat peninsula Crimeea si si-a adjudecat partial din teritoriul Ucrainei, regiunile Lugansk si Donet. Iar acum urmeaza, printr-un referendum, ca un teritoriu al statului georgian, care a si fost pretextul unui mic razboi, sa fie alipit Federatiei Ruse.

Sunt cele mai sofisticate echipamente militare aruncate in lupta? Evident. Siria functioneaza nu numai ca un teatru de razboi, ci si ca un teren utilizat, cu populatie cu tot, pentru experimentarea noilor arme. Rusii, cel putin, o dovedesc in fiecare zi. Dar la fel procedeaza si puterile NATO. Ca sa nu mai vorbim despre China si Iran.

Asadar, ce mai lipseste? Nimic. Cu exceptia recunoasterii oficiale a faptului ca ne aflam in plin razboi. Un razboi care, la fel ca si celelalte doua, pe parcursul urmatoarelor saptamani si luni va fi resimtit, din plin, de catre toate statele. Inclusiv de catre Romania. Care este amenintata, inclusiv atomic, pretextul fiind baza americana de la Deveselu. Si nu este deloc intamplator ca decidentii politici de la Bucuresti au marit bugetul Apararii si au trecut, mai mult sau mai putin discret, la recrutari masive.

Daca asa stau lucrurile, mai urmeaza un singur lucru. Sa stabilim, in mod clar, cine sunt principalii jucatori in jurul carora se construiesc sau exista deja marile aliante militare. Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt clare. Se confrunta in acest Al Treilea Razboi Mondial adversarii din perioada Razboiului Rece. Statele Unite si Federatia Rusa. Fiecare dintre acestia incearca sa ia cat mai multe state captive, in postura de aliati. Si, la fel cum s-a intamplat si in celelalte doua razboaie mondiale, exista, si acum, o perioada de incertitudini, in care unele state oscileaza. Asteptand sa intuiasca care va fi tabara castigatoare. Este singurul element care pare a bulversa scena politica mondiala.

Exista analisti prodigiosi, la noi cel mai important fiind Adrian Severin, care, recunoscand din capul locului ca a fost declansat cel de-Al Treilea Razboi Mondial, sustin, totusi, utilizand fel de fel de argumente, dar si “informatii pe surse”, cum ca intre Statele Unite si Federatia Rusa a intervenit un acord in ceea ce priveste cea mai importanta zona a conflictului, cea din Orientul Apropiat. Si ca, Europa, in siajul Statelor Unite, nu face altceva decat sa incerce de zor sa isi reseteze raporturile cu Federatia Rusa. Principalul argument este dat de cateva mutari pe tabla de sah a acestui conflict. America da semne ca se retrage din Siria in timp ce, Federatia Rusa ocupa accelerat teritoriu. Incercand sa duca pana la capat treaba inceputa de NATO. La schimb, nu se mai vorbeste deloc despre agresiunea rusa din Ucraina. Batista este pusa pe tambal. Tema ucraineana lipseste din retorica razboiului. Si, in plus, lideri ai Uniunii Europene lasa impresia ca  isi cer scuze Moscovei si transpira pentru a reface relatia cu demonizatul Vladimir Putin.

Dar daca asa ar sta lucrurile si nu am asista doar la o operatiune inselatoare, care tine si ea de tehnica razboiului, atunci nu ar mai putea fi sustinuta teza unei conflagratii mondiale. Pur si simplu pentru ca ar lipsi cei doi principali protagonisti. Una sau alta. Ori Federatia Rusa a batut palma cu Statele Unite si atunci nu poate fi vorba de un razboi mondial. Ori nu exista nicio intelegere secreta si atunci, avand cei doi poli de putere, plasati in stare de conflict, avem si cel de-Al Treilea Razboi Mondial. Totul este sa ne hotaram.

SURSA: CorectNews.com

De ce nu cred o iotă din Revoluția lui Liviu Dragnea în PSD

http://www.cristoiublog.ro/gindul-de-marti-20-octombrie-2015/

Entuziasmat de faptele și vorbele lui Liviu Dragnea din ultimul timp, cineva mă ceartă pe motiv că exclud posibilitatea ca un baron local de faimă să debaronizeze PSD.
Într-adevăr, în istorie sunt cunoscute situații în care prinți depravați, o dată ajunși la putere, au fost cei mai buni conducători ai unei țări bazate pe respectarea moralei.
Nu de puține ori cei mai buni doctori ai unei societăți sunt cei care au trecut prin boala de care suferă societatea respectivă.

Tot ceea ce face Liviu Dragnea ar putea fi salutat ca semnul unei revoluții în PSD.
Cum se întîmplă nu numai cu partidele, dar și cu statele, PSD, ajuns într-un moment de criză care-i pune la îndoială supraviețuirea, a găsit în interiorul lui nu numai Salvatorul, dar și unanimitatea de a-i da Salvatorului toată puterea.
Numai că imediat apare o problemă.
Pentru ca o Revoluție să izbîndească e musai ca Eroul, Salvatorul să creadă în idealurile Revoluției.

Se poate spune acest lucru despre Liviu Dragnea?
Liviu Dragnea e din 2005 vicepreședinte al PSD, iar din 2013, președinte executiv.
De cînd a fost desemnat președinte interimar, printr-o lovitură PSD-istă de palat, Liviu Dragnea nu obosește a vorbi de democratizarea PSD, de debaronizarea PSD, de promovarea tinerilor în structurile de conducere, de despărțirea de comunism, de statul de drept, de plasarea în prim plan a Poporului PSD-ist, de dialogul politic, de apropierea de intelectuali.

A fost din 2013, timp de doi ani, al doilea om în PSD.
L-ați văzut făcînd ceva din cele avansate acum ca Revoluție în PSD?
L-ați auzit criticînd ceva din realitățile PSD?
Firește că nu.

Cum se explică iureșul revoluționar de acum?
A gîndit toate acestea, dar s-a temut să nu-l contrazică pe Șeful Victor Ponta?
Păi, ce fel de revoluționar e acum dacă n-a avut curajul să-și critice Șeful în numele ideilor revoluționare?!
A avut o revelație mistică – de genul A auzit voci, ca Ioana de Arc – prin care i s-au dat la pachet toate măsurile revoluționare pe care trebuie să le ia?
Firește că nu.

Liviu Dragnea îndeplinește un Program scris de alții, citește discursurile scrise de alții.
Mă înșel eu?
Poate.
Liviu Dragnea e un om cu pistolul Binomului SRI-DNA la tîmplă.
Pînă cînd nu scapă de acest pistol n-am nici un temei să cred că face și zice ceea ce crede el sincer.
Chiar dacă el o fi sincer.
Imaginați-vă o femeie care vă spune că vă iubește în timp ce-i țineți pistolul la tîmplă.
Poate nu minte.
Poate chiar vă iubește sincer.
Cum s-o credeți totuși cîtă vreme ea are pistolul la tîmplă.
Eu cel puțin voi crede în sinceritatea și, prin asta, în temeinicia idealurilor revoluționare ale lui Liviu Dragnea, abia după ce nu va mai avea pistolul la tîmplă.
Pînă atunci îl suspectez de jucat după cum îi cîntă alții.