Întâlnire de gradul trei la ÎCCJ unde dna Udrea și-a revăzut fostul soț, Dorin Cocoș, pe care l-a sărutat pe obraz urându-i la mulți ani (ceea ce având în vedere locul acțiunii, adică sala de judecată, suna cam alarmant) de ziua lui. Deodată cu Obama. Președintele american și-a serbat ziua prezentând planul de combatere a încălzirii globale care duce la scăderea temperaturii cu 2 grade în câțiva ani. Timp în care va crește cu trei grade. Tot la ÎCCJ, dna Udrea s-a întâlnit și salutat cu Bica după care s-a întâlnit cu presa: „mi-aș dori să nu mai fiu fotografiată non-stop”. Poftim! După ce s-a zbătut zece ani ca să fie filmată și fotografiată, acum când și-a împlinit visul, s-a săturat. Probabil că au început să-i displacă fotografiile de la celebrele poze de anul trecut cu Bica și Topoliceanu la Paris, de sf. Valentin – cu puțin înainte ca adevăratul Valentin, actualul său prieten, să-i lumineze viața. În aceeași zi, procurorul general a redeschis dosarul răpirii ziariștilor în Irak la plângerea lui Vadim care-i acuză pe dnii Băsescu și Blaga că și-au oprit 4 mil. dolari din răscumpărarea răpiților. Acuzația lui Vadim, hazardată ca de obicei, s-ar putea să-i neliniștească însă pe adevărații autori ai acelei afaceri murdare. Apropo, de Iulian Gherguț, românul răpit în Burkina Faso acum câteva luni, se mai știe ceva? Tăcere totală. Mucles. Nici de tânărul Ionuț Gologan condamnat la moarte în Malaezia nu se știe nimic și nici dacă statul a intervenit pentru salvarea lui. Sigur, pentru cei care nu coboară din mașină fără câteva milioane de euro la pungă, un biet gologan nu înseamnă nimic. Și dacă tot răscolim amintirile, ce s-o fi întâmplat cu procesul intentat lui Vadim pentru atacarea și insultarea unui executor judecătoresc? Acum însă justiția a pus mâna pe Lukoil: compania rusească e acuzată de un prejudiciu de 2 mld. euro. Asta la prima pompă. Încă un tezaur depus la ruși. Să vedem dacă-l recuperăm sau rămâne pierdut pentru vecie. Despre pierderi a scris și FMI guvernului Ponta avertizându-l de riscurile relaxării excesive din Codul Fiscal asupra cărora a revenit și guvernatorul Isărescu: „macrostabilitatea e ca sănătatea, îți dai seama cât de prețioasă e când o pierzi”. Dacă boala afectează capul, nu-ți mai dai seama. Își dau seama cei din jur, așa că A. Năstase a constatat că „Ponta e captivul FMI, CSAT și BNR”. Te pomenești că trebuie răscumpărat. Din captivitate (unde e captivat de peisajul american) Ponta le-a scris liberalilor că există resurse pentru Cod dar ei le ignoră fiind prea „flămânzi”. Ei, de la Flămânzi au pornit și alte răscoale. Dar între flămânzii din PNL și nesătuii din PSD diferența e doar de câteva kilograme. Intră în marja de oroare.
